BIONICA

Studiul bioacustic la Gryllus Campestris

Ce se stie


Gryllus campestris sau greierele de camp


Animalia - Artropode - Hexapoda - Insecta - Ortopter - Grullidae


Grillus campestris sau greierele de camp este raspandit in centrul, sudul si vestul Europei, in vestul Asiei si nordul Africii. Ca habitat, prefera pasunile care au orientare spre sud. Taxonomia se poate gasi pe foarte multe situri, si in literatura de specialitate, de aceea vom prezenta doar cateva informatii succinte despre aceasta specie. Exista aproximativ 900 de specii de greieri. In Romania conform studiilor efectuate, exista 9 specii. Ca si mod de hrana, greierii sunt necrofagi si omnivori. Se hranesc cu materiale organice, precum si in descompunere, material vegetal, ciuperci, plante si unele rasaduri. De asemenea in timpul luptelor care au loc intre ei, cei raniti sau morti sunt mancati. In terarii numarul mare duce la canibalism, mai ales in lipsa hranei proteice. Reproducerea are loc in mai-iunie. Greierele de camp isi construieste un tunel de aproximativ 20 cm lungime, si 1,2-1,5 cm in diametru, care la intrare prezinta o terasa, pe care o curata de vegetatie. Pe aceasta terasa canta. Traiesc in colonii de pana la cateva zeci de indivizi. Studiile au aratat ca greierii de camp au 4 tipuri de cantece, care consista din trenuri de impulsuri pe 4,9 kHz. Amos Dolbear in 1897 intr-un articol numit Greierele ca un termometru , a descoperit legatura dintre temperatura si numarul de chirpiciuri (impulsuri). Aceasta nu este exacta, depinzand si de alti parametri, dar aproximeaza destul de bine temperatura. Dolbear si-a exprimat in relatia urmatoarea o formula care ofera o modalitate de a estima F temperatura T in grade Fahrenheit din numarul de chirps pe minut N:

Aceasta formula este o precizie de aproximativ un grad atunci cand este aplicat la cantecul greierului de camp. Numararea poate fi accelerata prin simplificarea formulei si numararea de chirps produse in 15 secunde ('N):


Reformulat pentru a oferi temperatura in grade Celsius (° C), este:


Studiile care s-au facut in domeniul bioacustic au urmarit frecventa, intensitatea sunetului (aproximativ 74 dB la 15 cm departare), modul de a localiza sursa de catre femele si parametrii din cantec care o atrag. S-au facut studii de ciclu circadian, habitat, anatomice si de comportament. Cu toate acestea insa, si in anul 2011 au aparut lucruri noi referitoare la grija masculului fata de femela atrasa. Modul in care greierele aude este foarte interesant. Urechile le are dispuse pe piciarele din fata, plus doua tuburi spiracles cu rol in auz.

Atunci cand canta, greierele o face frecand aripile care au o constructie speciala una de alta, aceasta generand acel cantec specific. Cantecul lui seamana uimitor de mult cu semnalul ecolocator sau al radarului. In regnul animal formele similare de semnal fiind gasite la delfin si liliac.

 


© Noi si Greierii